PRIMARIA COMUNEI DESA

Judetul Dolj

SARBATORI LOCALE

    Traditiile si obiceiurile ocupa un loc aparte in viata de zi cu zi a locuitorilor comunei.
    Acestea au loc la date bine definite, avand o stransa legatura cu crestin-ortodoxia, radacinile lor fiind puternic ancorate in trecutul indepartat al asezarii noastre, unde mai jos enumeram.
    Fiecare obicei are o insemnatate aparte, desfasurandu-se dupa un ritual si un specific local.

    PAZITUL FANTANILOR SI IORDANITIUL
    Facand parte din categoria obiceiurilor de peste an, cu data fixa, Pazitul Fantanilor si Iordanitul se practicau si se mai practica in satele din sudul Doljului, in noaptea de Boboteaza spre Sfantul  Ioan (6-7 ianuarie).
    Asa cum spune mos Florea Badica, el stie obiceiul de cand era copil si asta presupune ca se intampla cu mult inainte de-a fi copil. Pe ulita (linia) lui existau doua fantani.
    In seara zilei de Boboteaza flacaii de pe ulita impodobeau cele doua fantani cu frunze, panusi de porumb sau stuf. Aduceau paie, stuf, lemne pentru foc, dar si frigari pentru petrecerea din timpul noptii.
    Tot la fel faceau si flacaii de pe celelalte ulite ale satului, acolo unde existau fantani.
    Odata adunati, flacaii nu mai lasau pe nimeni sa se apropie de fantani, si nici chiar sa ia apa, existand pericolul ca in acel moment  sa fie "spurcata" apa din fantana.
    "Spurcatul" apei, in mod simbolic, cu tarate de porumb sau de grau, paie sau pleava, constituia proba la care batranii satului ii supuneau pe cei tineri. Nu trebuia sa doarma nimeni pana "la ziua". cei surprinsi dormind erau aspru pedepsiti : li se manjea fata cu funingine, li se punea cenusa sau apa in buzunare, carbuni aprinsi in mana.
    In tot acest timp, se facea langa fantana un foc mare unde sa firbea tuica, se frigeau carnea si carnatii adusi de fiecare flacau ; acolo unde mai stia cineva sa cante se auzea cate un caval sau fluier, iar flacaii incingeau hora in jurul focului si al fantanii.
    Uneori, pentru mai multa siguranta, fantanile erau ferecate. Daca totusi vreun batran reusea sa se furiseze si sa "spurce" apa, flacaii trebuiau sa curete fantana pana in zori, pentru ca dimineata apa sa fie curata. In zorii zilei de 7 ianuarie, adica la Sf. Ioan, tinerii se imparteau in grupuri, luau apa curata din fantanile pazite bine peste noapte si plecau pe ulitele satului cu Iordanitul.
    Cu galetusele pline cu apa si un smoc de busuioc, se opreau la fiecare casa, turnau de trei ori apa in mainile fiecarui membru al familiei vizitate, iar acestia isi spalau fata pentru "departarea relelor, vindecarea de boli, dezlegarea de pacate », iar « cine bea apa, era sanatos tot anul". Apoi din aceiasi apa stropeau pomii, animalele, pasarile.
    Uneori stropirea simbolica cu apa era insotita de urari de bine : "Sa fiti sanatosi !/S- avetiun an bogat !/La multi ani ! ".
    Si acum obiceiul se mai practica dar nu mai are amploarea de altadata. Cantatul din fluier sau caval se aude tot mai rar; locul lui a fost luat de muzica de tot felul, data la maximum.  Parca si jocul traditional, specific zonei Dunarii, incepe sa fie inlocuit cu ritmuri imprumutate.
    In ultima vreme se incearca reinvierea sau amplificarea, acolo unde ele se mai pastreaza, a acestor obiceiuri populare specifice sarbatorilor de iarna.
    Depinde, foarte mult, de noi insine, asa cum strabunii nostri au facut-o la randul lor, ca aceste obiceiuri sa traiasca peste timp.

    INCURATUL CAILOR
    Un alt obicei are loc in prima sambata dupa lasatul Secului este "Incuratul Cailor". Gospodarii satului se aduna intr-un loc anume la marginea satului, unde sunt prezentati caii cei mai frumosi, avand loc o intrecere de calarie.
    Acest obicei marcheaza inceputul la lucrarile campului de catre sateni.
    Un obicei care, a dainuit peste timp, se desfasoara in a doua za de Pasti ; este vorba de "HORA DE POMANA". Este hora in care "se joaca" si "se da de pomana" pentru mortii tineti.
    Devenita traditie sarbatoarea "FLOAREA DE SALCAM" se desfasoara in fiecare an in luna mai, cand salcamul infloreste in toata splendoarea lui. Sarbatoare   campeneasca la care participa atat locuitorii comunei cat si cei din comunele invecinate.

    SARINDARUL DE OBSTE
    Ritual precrestin care nu se mai pastreaza in multe locuri din tara. Prin complexitatea semnificatiei sale ofera explicatii cercetatorilor, dar si multe semne de intrebare.
    Acestea sunt obiceiuri ale comunei pastrate din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, care fac parte din viata noastra de zi cu zi a celor ce locuim pe aceste meleaguri.